Stop! Sunt la dietă

O glumă spune că unele femei au câte 3 diete pentru că doar cu una rămân înfometate. Şi iată că, în procesul de colectare a legendelor urbane, mi-am amintit o istorioară foarte haioasă cu generic asemănător.

Aşa se întâmpla ca lucrând la companie într-un departament în erau mai mult fete, chiar dacă şeful era un bărbat , mai era desigur şi o femeie care lucra mai mult decât noi în companie şi se autoconsidera şi ea oleacă de şef. O s-o numim convenţional Anjăla.

1

Păi iată că probabil fiecare din voi când vă angajaţi la un lucru nou, vă gândiţi la toate sarcinile şi responsabilităţile de serviciu , dar pe lângă aceasta şi la un mic aspect şi anume- unde veţi lua masa şi cum. Sunt locuri de muncă în care compania dispune de bucătărie , altele au cafenele sau cantine în clădire, unele sunt în preajma localurilor de alimentaţie publică. Dar totuşi sunt unele locuri de muncă la care cel mai optim din punct de vedere logistic şi economic este să mănânci la birou. Acesta era exact cazul meu.

Şi pentru că la ora mesei mâncam împreună cu fetele la birou, desigur că nu putei să-ţi permiţi mare varietate de bucate care pe lângă ceai şi ceva la ceai mai includea Mivina, pâine, pateu şi când erau vremuri mai bune salam şi caşcaval. Anjăla venea şi ea cu noi să mănânce, deaoarece ii era urât să stea singură şi printre dinţi ne ruga să-i luăm şi ei câte un “paştet”. Dar ca să mă înţelegeţi corect… Anjăla nu era chiar 90-60- 90, ci mai degrabă 100 de sus până jos.

3

Într-una din zile, în timp ce tăiam pâinea pentru tartine, i-am propus şi Anjălei să ia cateva bucăţi, la care ea mândră :

-Eu nu mânănc pâine. Eu îs la dietă! Ne răspunde ea mâncând din conservă cu linguriţa.

Şi iaca aşa, noi fetele, nu la dietă, mâncam un baton cu un pateu la 5 oameni, iar ea mânca o cutie întreagă de pateu cu linguriţa, dar FĂRĂ pâine.

Şi iată de ce unii oameni au siluetă frumoasă… aici e secretul , în linguriţă ,cred. Şi asta în timp ce noi, naivii, alergăm acuma prin sălile de antrenamente ca să mai ardem o calorie, două.

PS: Un mare mulţumesc pentru amintiri din trecut colegei mele, protagonista ultimilor 2 istorioare de pe blog, pentru permisiunea de a publica această istorioară.

Pastile pentru stomac

În acest oraş magic nu ai cum sa nu observi micile bucurii ale verii: piersici, căpşuni, bilete low cost la avion, biciclete închiriate doar cu buletinul, kebaburi sănătoase, apă rece în robinete, ploaie  care ca şi salariul te bucura odată pe lună, tichete de la microbus în buzunare, genţi şi portmonee, saune mobile, ardei umpluţi pe roţi cu care ne deplasăm zilnic… Şi totuşi în mijlocul acestora întotdeauna se naşte câte un scenariu de Oscar:

Locul: Microbuzul 103 destul de neplin, Protagonista- unghii lungi, ascuţite şi pictate, pantaloni albi de la costum sportiv, tricou care pune în evidenţă atuurile eroinei, păr vopsit în şuviţe blond, tatuajul care începe unde nu au reuşit să se termine  pantalonii, vârsta de  27-32 ani. Lângă ea stă un copil de gen masculin de vreo 9 ani.

Scena 1(Sună un telefon mobil creat în 2011):

- Alo! Da şi s fac, merg în marşutcă să schimb nişte rublă. Tac,  ai vorghit? Şi acolo cu documentili? Şi în mijlocul conversaţiei intervine ( eu aş  zice că se bagă chiar) băiatul de lângă protagonistă strigând ca să se audă în toată rutiera:

- Vreu la Italia!!!!!  Punând punct gras şi clar acestei scene în spatele căreia o întreagă istorie zace.

Şi eu, simplu pasager , stau şi admir mica publicitate din rutieră, care întotdeauna propune soluţii oamenilor cu probleme de orice gen. În cazul acestei scene a nimerit mai bine ca oricând:

 

Dragi cititori, vă urăm călătorie frumoasă, întotdeauna cu tichet şi Enfurol celor din jurul dvs. care au nevoie de el.

„Fumei ” fatale

Dacă până acuma aţi crezut  că şampania se  serveşte cu căpşuni sau caşcaval vreau să vă spun că v-ați înşelat amarnic. Şampania se serveşte cu ….CEAPĂ roşâie!

  Aşa s-a întâmplat că am aflat asta abia acum şi mulţumesc unei „fimei” fatale care mi-a deschis ochii, târziu dar a făcut-o. Peisajul: un cuplu de vreo 30 de ani cel puţin fiecare, la terasa de lăngă Teatrul de Operă şi Balet din Chişinău- nu dăm nume că nu facem publicitate :D; dresscode- el pulover ,ea ciupici şi buze roşii;  comanda lor vine în câteva minute şi minunea: o sticlă de şampanie pe eleganta masă de plastic apare.

Cuplul ciocneşte şi vine chelneriţa cu comanda doamnei- o salată. Deodata faţă madamei se face violeto-verde. Primul gând al meu… cred că e deranjată de faptul că nu li s-a adus mâncarea deodată amândurora. Faţa asta de lămâie nu dispare nici după ce îi aduce şi lui comanda. Iaca aşa, gândesc eu…chelneriţa a stricat toată seara..nu a adus comenzile simultant.

 Şi când colo, vine chelneriţa  la madamă cu un rondel de ceapă roşie într-o farfurie mică . (Salata pe care o comandase femeia era un fel de salată pe care se pune ceapă roşie deasupra, dar pe care mulţi clienţi nu o consumă şi probabil exact ei nu i-au pus şi taman această clientă dorea cu disperare, la această întâlnire romantică- o ceapă) La care madama cu aere de burjui strigă:

-Şi asta-i şiapă-împingând dezgustată farfuria. Spuneţâ-i aşă şiapă să mănânce  el!

Şi pentru a definitiva ideea că este o femeie din înalta societate cu caracter şi de toate, a luat farfuria şi s-a dus înăuntrul localului. Bărbatul îşi terminase consumul în timpul căruia a trebuit să asiste la o faţă acră şi la o scenă ridicol de săxi a perechii sale. Femeia a venit în  trei minute mulţumită de reuşita ei:

- Am vorbit cu administratorul şi i-am zis că asta-i bătaie de joc.

„Fumeia” a fost răsplătită pentru atitudine cu o salată nouă cu două rondele de ciapă roşie.

Ce pot să spun eu, un simplu privitor… Bravo! A meritat osteneala. Eu cred că:

  1. A fost cea mai romantică seară pe care a trăit-o bărbatul respectiv.
  2. Dacă a fost prima întâlnire, cu siguranţă o a doua va fi la scurt timp. O aşa personalitate colorată nu poţi descoperi doar într-o seară.
  3. Bărbatul a găsit o femeie-comoară rară..în zilele noastre cu lupa şi nu le găseşti.
  4. Ceapa este elementul de bază la orice întâlnire.
  5. ….Ap ce…nişte ceapă?

Transplant de conştiinţă

Memoria este cel mai bun instrument de a te întoarce în trecut. Imaginaţia este altă soluţie de a vedea trecutul. Însă în Moldova există şi altă posibilitate de a te întoarce în timp. Suficient este să ai 29 lei şi să urci în rutiera Chişinău-Tiraspol.

Miros de anticariat, trecerea frontierei, foiţe la vamă, KCEPOKC  în loc de XEROX, meniu la Andys din perioada burgherilor şi a shaormei- meniul de 5 ani în urmă , un fel de Brooklin Moldovenesc  cu  oameni care sunt… crescuţi artificial într-un paradis utopic, care sunt programaţi într-un singur limbaj şi cu un singur scop fix: să steie ca şi câinii fideli la paza unui castel de nisip. Şi nici un format 5 + 1 ori  convorbiri la meciurile cu Sheriff sau la lotul naţional la handball de ex. nu o să-i ajute pe cei din stânga să înţeleagă ca sunt folosiţi ca un mijloc de a ajunge la scopuri meschine.

Căutăm…căutăm un chirug pentru un transplant en-gros de conştiinţă.

Doritorii  mă pot contacta: Moldova, 2012.

Încă 7 motive să beai un Ţîtramon


  1. Că ai avut întâlnirea cu absolvenţii
  2. Că ai intrat în şcoală şi când te-au întrebat anul absolvirii te-ai gândit vreo 10 secunde
  3. Că te-ai simţit tare matur şi ţi-ai zis că “azi guleaiem po polnoi”
  4. Că în coctailul de carbune activ, Imodium şi pancreatin pur şi simplu se cere un Ţîtramon
  5. Că ţi-ai amintit ce minge în faţă ai primit la antrenamentul de dimineaţă
  6. Că Ţîtramonul ajută cladirile din jur să nu se clatine
  7. Că nu contează cu ce lichid beai acel Ţîtramon, atunci când ai alături prieteni care o să te ajute necondiţionat chiar şi atunci cand eşti în stare de amibă leşinată sau un parameci indecis.