Stop! Sunt la dietă

O glumă spune că unele femei au câte 3 diete pentru că doar cu una rămân înfometate. Şi iată că, în procesul de colectare a legendelor urbane, mi-am amintit o istorioară foarte haioasă cu generic asemănător.

Aşa se întâmpla ca lucrând la companie într-un departament în erau mai mult fete, chiar dacă şeful era un bărbat , mai era desigur şi o femeie care lucra mai mult decât noi în companie şi se autoconsidera şi ea oleacă de şef. O s-o numim convenţional Anjăla.

1

Păi iată că probabil fiecare din voi când vă angajaţi la un lucru nou, vă gândiţi la toate sarcinile şi responsabilităţile de serviciu , dar pe lângă aceasta şi la un mic aspect şi anume- unde veţi lua masa şi cum. Sunt locuri de muncă în care compania dispune de bucătărie , altele au cafenele sau cantine în clădire, unele sunt în preajma localurilor de alimentaţie publică. Dar totuşi sunt unele locuri de muncă la care cel mai optim din punct de vedere logistic şi economic este să mănânci la birou. Acesta era exact cazul meu.

Şi pentru că la ora mesei mâncam împreună cu fetele la birou, desigur că nu putei să-ţi permiţi mare varietate de bucate care pe lângă ceai şi ceva la ceai mai includea Mivina, pâine, pateu şi când erau vremuri mai bune salam şi caşcaval. Anjăla venea şi ea cu noi să mănânce, deaoarece ii era urât să stea singură şi printre dinţi ne ruga să-i luăm şi ei câte un „paştet”. Dar ca să mă înţelegeţi corect… Anjăla nu era chiar 90-60- 90, ci mai degrabă 100 de sus până jos.

3

Într-una din zile, în timp ce tăiam pâinea pentru tartine, i-am propus şi Anjălei să ia cateva bucăţi, la care ea mândră :

Eu nu mânănc pâine. Eu îs la dietă! Ne răspunde ea mâncând din conservă cu linguriţa.

Şi iaca aşa, noi fetele, nu la dietă, mâncam un baton cu un pateu la 5 oameni, iar ea mânca o cutie întreagă de pateu cu linguriţa, dar FĂRĂ pâine.

Şi iată de ce unii oameni au siluetă frumoasă… aici e secretul , în linguriţă ,cred. Şi asta în timp ce noi, naivii, alergăm acuma prin sălile de antrenamente ca să mai ardem o calorie, două.

PS: Un mare mulţumesc pentru amintiri din trecut colegei mele, protagonista ultimilor 2 istorioare de pe blog, pentru permisiunea de a publica această istorioară.

Vă stă aşa de BINE!

Îţi mai aduci aminte  de câte ori ai fost la coafor pentru ca să-ţi aranjezi părul şi ai rămas mulţumită de capodopera meşterului? Probabil nu prea. În schimb îţi aminteşti tare bine  evenimentele  când intrai în frizerie aşa:

candice-swanepoel-03

şi ieşeai cam aşa:

1

sau chiar şi aşa:

5

Şi aceşti monştri îşi permit aşa crime de look chiar în zilele când eşti mireasă, nănaşă, soacră mică-mare, sora unuia din miri, vornicică. Mi-amintesc când la 17 ani  am hotărât eu să mă las pe mâna unui ’’specialist’’  şi femeia ceea de 120 kg à la sora medicală perversă , la rugaminteade a-mi ondula părul cu difuzorul mi-a făcut ceva de genul acesta:

 9

Plus a mai adăugat lac să arăt corespunzător vârstei şi anume ’’ucladcă ca la babă’’. Aveam o faţă cam aşa când mă uitam în oglindă:

poker-face

 Da ea tot trăncănea în rusă:

– Of cât de bine vă stă! Aşa tineresc şi la modă.

  Cu ochii în lacrimi am ajuns acasă şi având timp la dispoziţie mi-am spălat părul şi am făcut ceva normal din cuibul cela de pe cap.

Însă sunt situaţii când nu ai timp nici măcar să încerci să schimbi ceea ce ţi-au contstruit kilerii aceştea de imagine pe cap. Aşa s-a întamplat cu o cunoscută care pur şi simplu  a trebuit să plece cu opera de la frizerie direct la nunta fratelui său.

  „Am intrat în friezerie şi i-am zis domnişoarei să-mi facă ceva tineresc. Aveam pe atunci 27 de ani, păr până la umeri, eram necăsătorită şi la această nuntă aveam şansa să strălucesc. Ei… s-a rotit  frizeriţa ceea în jurul meu vreo oră şi la urmă a luat părul şi mi l-a tuflit în vărful capului într-un ingenios coc. Când m-am uitat în oglindă am văzut o babă cu o balegă pe cap.

6

 Ei da fata ceia proastă, că altfel nu ştiu cum s-o numesc,  tot îndruga :

– Of, cât de bine vă stă!

Ei ş’ marea problemă era că nunta era tocmai  în Bălţi, în timp ce eu eram în Chişinău. Şi nu am mai reuşit să retuşez nimic din castelul ce mi l-au amplasat pe cap. Nu mai zic de reacţia rudelor care dintâi s-au speriat, apoi isteric se râdeau când mă vedeau. Nu mai vorbesc nici de faptul că mă ascundeam de camerele de filmat şi luat vederi. Şi ca să închei bancul acesta, a doua zi la cununie, după ce mi-am spălat ruşinea de pe cap şi mi-am aranjat părul ca deobicei, lumea necunoscută care fusese la nuntă  mă întreba:

– Da cine sunteţi?

-Sora mirelui.

-Cum…dap ieri parcă era alta sora lui…

   Şi atunci a fost clar că la nunta ceea nu mirii, ci  eu am strălucit…tare.’”

   Şi iată aşa…din cauza unei „Aşa de bine vă stă” poţi rămâne şi fără poze la o nuntă importantă…poate chiar la a ta, cu dipoziţie stricată şi poate chiar şi fără viitor soţ… Pentru că sunt oameni care nu ştiu cum se încumetă să facă dintr-o faţă un adevărat C** şi-ncă mai sunt şi plătiţi pentru asta.

Turnaţ jin şî daţ MIZIM

În timp ce unora le trebuie câte 5-8 ani ca să se decidă este prietena lui acea unică femeie cu care va trăi toată viaţa sau nu, ALŢII înţeleg din prima privire şi foarte repede cu cine vor să trăiască toată viaţa. O săptămână este mai mult decât suficient.

Aşa s-a întâmplat că fiind mai tânără, la fel de frumoasă şi fără obligaţii, locuind singură în apartamentul meu deseori aveam nevoie de o mână de mujâk în casă. Şi în ajiutor venea…MAKLERUL.

Şi cum sunt o fire mega-creativă am decis într-o zi  să-mi schimb ceva prin casă şi am hotărît să-mi renovez ramele de la fereastră, să le vopsesc să arate mai bine camerele. Da iaca vopseaua veche de pe rame nu se lua cu nici acitona şi nu voiam să risc să o jupoi cu cuţâtu k la cât de abilă sunt ap încă-ş cu degetele schilodite n-am umblat. Ei ş tot căutând pe Makler am găsit un specialist freelancer care se ocupă cu aşa treburi: scosul vopselei de pe  lemn. L-am sunat şi chiar a doua zi meşterul a venit. Era cam de vârsta mea. Lucrul lui consta în faptul că avea un Fen care sufla aer fierbinte peste vopsea şi ea se topea şi el o înlătura.

Ei ş o venit băitanul ista de vreo 4 ori acasă la mine ei ş uneori mai vorbeam cu el pentru că fiind răcită stăteam acasă. Nu era prost, aveai ce discuta cu el, mi-a povestit că trăieşte cu mama la ai săi 27 de ani,  s-a destăinuit chiar şi  că el cu Fenul acela (de lucru) îşi usucă părul.drunk-meme. png

Waii  dap mă uitam eu şi aşe ninunat îi el cu fânul şela pi cap. Mai în scurt omul şela…să-i zicem convenţional Valera era un adevârat ’hodeacii anikdot’. Nu ş o finisat el peste vreo săptămână opera lui şi  l-am plătit tăt frumos aşa cum trebuie.

Peste vreo 2 zile sună cineva în uşă şi când mă uit- Valera. Mă gândeam  ’’Parcă şi-a luat toate instrumentele.. ei.. cred că mai vre bani…’ Ei ş îi deschid. Intră Valera cu şeviliura lui de noata 10 cu un pachet în mână şi tace 3 secunde. Brusc se pune într-un jenunchi, disfaşi pachetu şi acolo portocale, mandarine, banane, lămâi la care Valera zice:

Ştiţi… eu încă n-am inel, dar vă rog să fiţi soţia mea! Sunteţi acuma bolnavă, iaca v-am adus fructe nişte pentru imunitate…

După 10 secunde de pauză:

Eram în faţa unei oferte pe care pur şi simplu nu o puteam refuza… Şi totuş’ i-am zis să se scoale. Şi primul gând care mi-a venit  ’’Bietul om, cred că  di la Fenul şela nu mai ştie pe ce lume e’’ Şi cu profundă părere de rău a trebuit să-l refuz delicat să nu facă omul criză. L-am convins să-i ducă fructele mamei sale care e în vârstă şi i-am explicat că mai bine să nu-şi strice viaţa cu o scorchie ca mine  :D. Şi frumuşel l-am convins să plece acasă.

Şi acuma stau şi mă gândesc k poate primpit am luat eu acea decizie…amuia b eram măritată şi cu geamuri noi în fiecare lună… Şi iaka amuia nu mai am de unde să ştiu ce înseamnă o ucladkă de noata dzăşi cu fenul şela cu aer de 200 grade C. Da aşe..Forever Alone..

PS: Această istorioară este bazată pe fapte reale. Un mare mulţumesc protagonistei acesteia pentru materialul frurnizat!

Spitalul de Urgenţă (Teaser sau ghid de instrucţiuni)

Oamenii obişnuiţi sau normali pleacă sâmbătă seara la întâlnire în parc,la cafenea, la un club două de noapte, la o terasa,la restaurant, la film, la o nuntă /cumătrie la urma urmei…..dar nu şi eu.

După ce timp de 2 ani am acumulat cunoştinţe profunde în medicină: 8 sezoane Gray’s Anatomy,  Scrubs, Интерны şi  jumătate de sezon de Dr. House am decis că trebuie să le întăresc cu nişte practică la Departamentul Medicină de Urgenţă de pe Strada 31 August, Chişinău.

Pentru că în dimineaţa aceea de sâmbătă primisem o pereche de de picioare in coşul pieptului,stern, într-un meci,  aveam şi un motiv plauzibil de vizită.

Intrarea în clădire – platou de Hollywood. Oamenii…mulţi, medici…şi mai mulţi şi spre marea mea surprindere …AMABILI. Iata câteva  constatări aşteptări versus realitate:

1. Aşteptare: Nimeni să nu te asculte. Totuşi nu vii cu o traumă tare gravă…doar nu mori!

 Realitate: Fiecare om angajat al Spitalului pe care l-am oprit sau întrebat ceva amabil a  ascultat şi ne-a direcţionat.

2. Aşteptare:  Poate peste vreo 2 ore vreun medic se va elibera şi îţi va rezolva cazul, doar e sâmbătă seara şi vine lume din accidente, traumaţi, răniţi sau şi mai grav.

Realitate: În exact 10 minute ne-a preluat un medic, mai bine zis stagiarul unui medic care amabil a ascultat, a reacţionat la ce şi s-a întâmplat, a mers cu tine în cabinete şi ţi-a arătat unde să mergi, ţi-a dat înfirmieră să te ducă la analize şi radiografie.

3. Aşteptare: Poate peste vreo săptămână va fi şi rezultatul analizelor.

Realitate:10 minute, atât a durat ca să-mi se dea  rezultatul unei analize  plus comentarea acesteia.

4. Aşteptare: Dacă la medicul de familie cu înscriere, stai lângă uşă ca jandarmul ca nu cumva  vreo babă, femeie cu copkil zdravăn şi rumen cică răşit tare sau vreunul cu sora medicală de mână să intre înaintea ta , atunci aici la Spitalul de urgenţă la sigur intri dimineaţa.

Realitate:  Iaca anume aici se respectă legea nediscriminării. Sistemul e astfel pus pe roate încăt fiecare în 2 ore să primească diagnoza: sau pat în spital, sau foiţa cu reţetă.

5. Aşteptare: Trebuie să luăm bani

Realitate: Cu o poliţă sănătoasă şi un buletin valabil treci tot controlul like a boss.

6Aşteptare: Dacă nu ai pile (cunoscuţi care să pună o vorbă bună pentru tine) ap o ofensă, un strigăt , o morală nu chiar sănătoasă îţi este garantată.

Realitate: Programul de seară include: glume sănătoase, porţii de râs şi  zero strigăte, maximum  de amabilitate pe care o poţi aştepta de la un spital.

7. Aşteptare:?????nu era.

Realitate: În acest loc magic  numai eu, medicii şi încă vreo doi nebuni eram cei mai treji suflete  de la etaj.

O seară stricată ? NU!!!! Această  alternativă la o întâlnire romantică a însemnat o  porţie zdravănă de zâmbete,diagnoza: contuzie de stern, un omor de stereoptip şi amintire plăcută de la ziua de  6 Octombrie care dimineaţa se arăta a fi tare acră.

“Pirojocul” de aur

Cred că fiecare din noi  în copilarie a avut parte de câte un vecin care acum când îţi aminteşti de el te ţii de burtă râzând, dar pe care nu-l puteai  înghiţi când erai mic.Şi de ce anume? Pentru că acesta ieşea cu mâncarea afară şi toţi copii se holbau la el în gură.

Când eram eu mică, vecina mea cu doi ani mai mare, beneficia de avantajul că părinţii îi aduceau din deplasări pastă de ciocolată Nutella. Şi cum fără reclamă prin curte? De fiecare dată ştiam când venea camionul de peste hotare, pentru că ea cu regularitatea ieşea afară cu pâine cu ‘’Nutăla’’ cum spuneam noi atunci. Şi copii fiind, ea ne mai inventa jocuri în care fiecare aduce de acasa ceva de mâncare şi ne jucam de-a bucătăria. Si toate eram deacord. Pentru că la masa avea sa fie şi o tartină cu Nutella(asta la 10 oameni!!).

Şi deoarece nu credeam că mai poate fi şi alţii prin curte câte o Nutăla am avut marea surpriză să aflu că ‘’Nutăla is everywhere’’.  Un prieten mi-a povestit că la el în curte era un băieţaş  rotofei care …ghiciţi? Mânca pirojoaşi (pateuri) afară. Şi pentru ca să închei opera, Pirojoc, că aşa a şi fost numit, îi striga mamei după ce mânca ”pirojocul”:  ‘’ Mama, kini mne pomidor!’’ (Mamă, aruncă-mi o roşie!) . Asta de la balconul de la etajul 3…roşia..trebuia să cadă. Nu de alta, da i se usca în gât după pateu şi trebuia ceva mai ud ca să nu se înece.

Sindromul  ‘’Pirojoc’’  contribuie la generearea unei porecle şi poziţionare pe termen lung în memoria vecinilor. Aceşti oameni care te lasă aşa de complexat când eşti mic😀 totuşi… merită un monument din pirajoaşi şi Nutăla pentru doza asta de râs de care avem parte atunci cand ne amintim de ei în copilăria noastră.

Pastile pentru stomac

În acest oraş magic nu ai cum sa nu observi micile bucurii ale verii: piersici, căpşuni, bilete low cost la avion, biciclete închiriate doar cu buletinul, kebaburi sănătoase, apă rece în robinete, ploaie  care ca şi salariul te bucura odată pe lună, tichete de la microbus în buzunare, genţi şi portmonee, saune mobile, ardei umpluţi pe roţi cu care ne deplasăm zilnic… Şi totuşi în mijlocul acestora întotdeauna se naşte câte un scenariu de Oscar:

Locul: Microbuzul 103 destul de neplin, Protagonista- unghii lungi, ascuţite şi pictate, pantaloni albi de la costum sportiv, tricou care pune în evidenţă atuurile eroinei, păr vopsit în şuviţe blond, tatuajul care începe unde nu au reuşit să se termine  pantalonii, vârsta de  27-32 ani. Lângă ea stă un copil de gen masculin de vreo 9 ani.

Scena 1(Sună un telefon mobil creat în 2011):

– Alo! Da şi s fac, merg în marşutcă să schimb nişte rublă. Tac,  ai vorghit? Şi acolo cu documentili? Şi în mijlocul conversaţiei intervine ( eu aş  zice că se bagă chiar) băiatul de lângă protagonistă strigând ca să se audă în toată rutiera:

– Vreu la Italia!!!!!  Punând punct gras şi clar acestei scene în spatele căreia o întreagă istorie zace.

Şi eu, simplu pasager , stau şi admir mica publicitate din rutieră, care întotdeauna propune soluţii oamenilor cu probleme de orice gen. În cazul acestei scene a nimerit mai bine ca oricând:

 

Dragi cititori, vă urăm călătorie frumoasă, întotdeauna cu tichet şi Enfurol celor din jurul dvs. care au nevoie de el.

„Fumei ” fatale

Dacă până acuma aţi crezut  că şampania se  serveşte cu căpşuni sau caşcaval vreau să vă spun că v-ați înşelat amarnic. Şampania se serveşte cu ….CEAPĂ roşâie!

  Aşa s-a întâmplat că am aflat asta abia acum şi mulţumesc unei „fimei” fatale care mi-a deschis ochii, târziu dar a făcut-o. Peisajul: un cuplu de vreo 30 de ani cel puţin fiecare, la terasa de lăngă Teatrul de Operă şi Balet din Chişinău- nu dăm nume că nu facem publicitate😀; dresscode- el pulover ,ea ciupici şi buze roşii;  comanda lor vine în câteva minute şi minunea: o sticlă de şampanie pe eleganta masă de plastic apare.

Cuplul ciocneşte şi vine chelneriţa cu comanda doamnei- o salată. Deodata faţă madamei se face violeto-verde. Primul gând al meu… cred că e deranjată de faptul că nu li s-a adus mâncarea deodată amândurora. Faţa asta de lămâie nu dispare nici după ce îi aduce şi lui comanda. Iaca aşa, gândesc eu…chelneriţa a stricat toată seara..nu a adus comenzile simultant.

 Şi când colo, vine chelneriţa  la madamă cu un rondel de ceapă roşie într-o farfurie mică . (Salata pe care o comandase femeia era un fel de salată pe care se pune ceapă roşie deasupra, dar pe care mulţi clienţi nu o consumă şi probabil exact ei nu i-au pus şi taman această clientă dorea cu disperare, la această întâlnire romantică- o ceapă) La care madama cu aere de burjui strigă:

-Şi asta-i şiapă-împingând dezgustată farfuria. Spuneţâ-i aşă şiapă să mănânce  el!

Şi pentru a definitiva ideea că este o femeie din înalta societate cu caracter şi de toate, a luat farfuria şi s-a dus înăuntrul localului. Bărbatul îşi terminase consumul în timpul căruia a trebuit să asiste la o faţă acră şi la o scenă ridicol de săxi a perechii sale. Femeia a venit în  trei minute mulţumită de reuşita ei:

– Am vorbit cu administratorul şi i-am zis că asta-i bătaie de joc.

„Fumeia” a fost răsplătită pentru atitudine cu o salată nouă cu două rondele de ciapă roşie.

Ce pot să spun eu, un simplu privitor… Bravo! A meritat osteneala. Eu cred că:

  1. A fost cea mai romantică seară pe care a trăit-o bărbatul respectiv.
  2. Dacă a fost prima întâlnire, cu siguranţă o a doua va fi la scurt timp. O aşa personalitate colorată nu poţi descoperi doar într-o seară.
  3. Bărbatul a găsit o femeie-comoară rară..în zilele noastre cu lupa şi nu le găseşti.
  4. Ceapa este elementul de bază la orice întâlnire.
  5. ….Ap ce…nişte ceapă?