Turnaţ jin şî daţ MIZIM

În timp ce unora le trebuie câte 5-8 ani ca să se decidă este prietena lui acea unică femeie cu care va trăi toată viaţa sau nu, ALŢII înţeleg din prima privire şi foarte repede cu cine vor să trăiască toată viaţa. O săptămână este mai mult decât suficient.

Aşa s-a întâmplat că fiind mai tânără, la fel de frumoasă şi fără obligaţii, locuind singură în apartamentul meu deseori aveam nevoie de o mână de mujâk în casă. Şi în ajiutor venea…MAKLERUL.

Şi cum sunt o fire mega-creativă am decis într-o zi  să-mi schimb ceva prin casă şi am hotărît să-mi renovez ramele de la fereastră, să le vopsesc să arate mai bine camerele. Da iaca vopseaua veche de pe rame nu se lua cu nici acitona şi nu voiam să risc să o jupoi cu cuţâtu k la cât de abilă sunt ap încă-ş cu degetele schilodite n-am umblat. Ei ş tot căutând pe Makler am găsit un specialist freelancer care se ocupă cu aşa treburi: scosul vopselei de pe  lemn. L-am sunat şi chiar a doua zi meşterul a venit. Era cam de vârsta mea. Lucrul lui consta în faptul că avea un Fen care sufla aer fierbinte peste vopsea şi ea se topea şi el o înlătura.

Ei ş o venit băitanul ista de vreo 4 ori acasă la mine ei ş uneori mai vorbeam cu el pentru că fiind răcită stăteam acasă. Nu era prost, aveai ce discuta cu el, mi-a povestit că trăieşte cu mama la ai săi 27 de ani,  s-a destăinuit chiar şi  că el cu Fenul acela (de lucru) îşi usucă părul.drunk-meme. png

Waii  dap mă uitam eu şi aşe ninunat îi el cu fânul şela pi cap. Mai în scurt omul şela…să-i zicem convenţional Valera era un adevârat ’hodeacii anikdot’. Nu ş o finisat el peste vreo săptămână opera lui şi  l-am plătit tăt frumos aşa cum trebuie.

Peste vreo 2 zile sună cineva în uşă şi când mă uit- Valera. Mă gândeam  ’’Parcă şi-a luat toate instrumentele.. ei.. cred că mai vre bani…’ Ei ş îi deschid. Intră Valera cu şeviliura lui de noata 10 cu un pachet în mână şi tace 3 secunde. Brusc se pune într-un jenunchi, disfaşi pachetu şi acolo portocale, mandarine, banane, lămâi la care Valera zice:

Ştiţi… eu încă n-am inel, dar vă rog să fiţi soţia mea! Sunteţi acuma bolnavă, iaca v-am adus fructe nişte pentru imunitate…

După 10 secunde de pauză:

Eram în faţa unei oferte pe care pur şi simplu nu o puteam refuza… Şi totuş’ i-am zis să se scoale. Şi primul gând care mi-a venit  ’’Bietul om, cred că  di la Fenul şela nu mai ştie pe ce lume e’’ Şi cu profundă părere de rău a trebuit să-l refuz delicat să nu facă omul criză. L-am convins să-i ducă fructele mamei sale care e în vârstă şi i-am explicat că mai bine să nu-şi strice viaţa cu o scorchie ca mine  :D. Şi frumuşel l-am convins să plece acasă.

Şi acuma stau şi mă gândesc k poate primpit am luat eu acea decizie…amuia b eram măritată şi cu geamuri noi în fiecare lună… Şi iaka amuia nu mai am de unde să ştiu ce înseamnă o ucladkă de noata dzăşi cu fenul şela cu aer de 200 grade C. Da aşe..Forever Alone..

PS: Această istorioară este bazată pe fapte reale. Un mare mulţumesc protagonistei acesteia pentru materialul frurnizat!

Reclame

Spitalul de Urgenţă (Teaser sau ghid de instrucţiuni)

Oamenii obişnuiţi sau normali pleacă sâmbătă seara la întâlnire în parc,la cafenea, la un club două de noapte, la o terasa,la restaurant, la film, la o nuntă /cumătrie la urma urmei…..dar nu şi eu.

După ce timp de 2 ani am acumulat cunoştinţe profunde în medicină: 8 sezoane Gray’s Anatomy,  Scrubs, Интерны şi  jumătate de sezon de Dr. House am decis că trebuie să le întăresc cu nişte practică la Departamentul Medicină de Urgenţă de pe Strada 31 August, Chişinău.

Pentru că în dimineaţa aceea de sâmbătă primisem o pereche de de picioare in coşul pieptului,stern, într-un meci,  aveam şi un motiv plauzibil de vizită.

Intrarea în clădire – platou de Hollywood. Oamenii…mulţi, medici…şi mai mulţi şi spre marea mea surprindere …AMABILI. Iata câteva  constatări aşteptări versus realitate:

1. Aşteptare: Nimeni să nu te asculte. Totuşi nu vii cu o traumă tare gravă…doar nu mori!

 Realitate: Fiecare om angajat al Spitalului pe care l-am oprit sau întrebat ceva amabil a  ascultat şi ne-a direcţionat.

2. Aşteptare:  Poate peste vreo 2 ore vreun medic se va elibera şi îţi va rezolva cazul, doar e sâmbătă seara şi vine lume din accidente, traumaţi, răniţi sau şi mai grav.

Realitate: În exact 10 minute ne-a preluat un medic, mai bine zis stagiarul unui medic care amabil a ascultat, a reacţionat la ce şi s-a întâmplat, a mers cu tine în cabinete şi ţi-a arătat unde să mergi, ţi-a dat înfirmieră să te ducă la analize şi radiografie.

3. Aşteptare: Poate peste vreo săptămână va fi şi rezultatul analizelor.

Realitate:10 minute, atât a durat ca să-mi se dea  rezultatul unei analize  plus comentarea acesteia.

4. Aşteptare: Dacă la medicul de familie cu înscriere, stai lângă uşă ca jandarmul ca nu cumva  vreo babă, femeie cu copkil zdravăn şi rumen cică răşit tare sau vreunul cu sora medicală de mână să intre înaintea ta , atunci aici la Spitalul de urgenţă la sigur intri dimineaţa.

Realitate:  Iaca anume aici se respectă legea nediscriminării. Sistemul e astfel pus pe roate încăt fiecare în 2 ore să primească diagnoza: sau pat în spital, sau foiţa cu reţetă.

5. Aşteptare: Trebuie să luăm bani

Realitate: Cu o poliţă sănătoasă şi un buletin valabil treci tot controlul like a boss.

6Aşteptare: Dacă nu ai pile (cunoscuţi care să pună o vorbă bună pentru tine) ap o ofensă, un strigăt , o morală nu chiar sănătoasă îţi este garantată.

Realitate: Programul de seară include: glume sănătoase, porţii de râs şi  zero strigăte, maximum  de amabilitate pe care o poţi aştepta de la un spital.

7. Aşteptare:?????nu era.

Realitate: În acest loc magic  numai eu, medicii şi încă vreo doi nebuni eram cei mai treji suflete  de la etaj.

O seară stricată ? NU!!!! Această  alternativă la o întâlnire romantică a însemnat o  porţie zdravănă de zâmbete,diagnoza: contuzie de stern, un omor de stereoptip şi amintire plăcută de la ziua de  6 Octombrie care dimineaţa se arăta a fi tare acră.

Pastile pentru stomac

În acest oraş magic nu ai cum sa nu observi micile bucurii ale verii: piersici, căpşuni, bilete low cost la avion, biciclete închiriate doar cu buletinul, kebaburi sănătoase, apă rece în robinete, ploaie  care ca şi salariul te bucura odată pe lună, tichete de la microbus în buzunare, genţi şi portmonee, saune mobile, ardei umpluţi pe roţi cu care ne deplasăm zilnic… Şi totuşi în mijlocul acestora întotdeauna se naşte câte un scenariu de Oscar:

Locul: Microbuzul 103 destul de neplin, Protagonista- unghii lungi, ascuţite şi pictate, pantaloni albi de la costum sportiv, tricou care pune în evidenţă atuurile eroinei, păr vopsit în şuviţe blond, tatuajul care începe unde nu au reuşit să se termine  pantalonii, vârsta de  27-32 ani. Lângă ea stă un copil de gen masculin de vreo 9 ani.

Scena 1(Sună un telefon mobil creat în 2011):

– Alo! Da şi s fac, merg în marşutcă să schimb nişte rublă. Tac,  ai vorghit? Şi acolo cu documentili? Şi în mijlocul conversaţiei intervine ( eu aş  zice că se bagă chiar) băiatul de lângă protagonistă strigând ca să se audă în toată rutiera:

– Vreu la Italia!!!!!  Punând punct gras şi clar acestei scene în spatele căreia o întreagă istorie zace.

Şi eu, simplu pasager , stau şi admir mica publicitate din rutieră, care întotdeauna propune soluţii oamenilor cu probleme de orice gen. În cazul acestei scene a nimerit mai bine ca oricând:

 

Dragi cititori, vă urăm călătorie frumoasă, întotdeauna cu tichet şi Enfurol celor din jurul dvs. care au nevoie de el.

Doctor de neveste

   Deseori oamenii pierd noţiunea timpului din cauza că lucrează foarte mult, dar nu şi locuitorii oraşului Chişinău. Aceştia ştiu tare bine când se apropie weekendul. Cum? Întotdeauna va fi câte o maşină care trece claxonând pe alături de casă sau birou sau pur şi simplu pe drum anunţând că sezoncicul nunţilor e în toi. Şi undeva pe la geamuri boşeşti câte o fată…

  Societatea a avut grijă să dea un meniu foarte variat în ceea ce priveşte denumirea  pentru femei nemăritate: domnişoare,fete în floarea vârstei, fete bune de măritat, fete care acuş îşi pierd termenul de valabilitate şi ar trebui să se grăbească cu nunta, femei care au puţine şanse, femei care au pierdut trenul cel bun, femei ce vor trebui sa se mulţumească cu ce este, femei care vor avea noroc dacă cineva divorţează şi dispar alte concurente, babe-gramofon din faţa blocului – cel mai mare risc care te paşte dacă „ai întârziat”.

Şi această problemă e strigătoare la cer  mai ales când cel puţin de 2 ori pe săptămână o fată de 21+ ani este supusă unui interogatoriu + speech  + reţetă medicală gen: „Da când ti măriţi? Cum aşa, deam-i timpul! Ei dap tu nu întinereşti, gata!!!! Şi, vrei la 30 ani s faşi copchii? Care carieră,care studii…şini a s ti mai iei peste 2-3 ani? ” Chiar drept,cine o să mai „ia” o femeie după ce expiră termenul ei de valabilitate social de 25 ani? După 25 ani femeia trece în categoria reducerilor, pentru că din urmă vine o colecţie nouă de tinere şi vezi bine, bărbaţii îşi vor reînnoi garderoba din noile apariţii.Pentru că vârsta este cel mai important criteriu într-o relaţie de dragoste. Şi neamurile şi rudele şi vecinii, defapt, îţi vor binele şi încearcă să te împingă de tânără ca să nu ajungi la 25 ani (aşă bâtrănă!!!) şi să te „dea” cu reduceri.

În timp ce noi, cele nemăritate, ieşim câte oleacă din modă, bărbaţii acumulează stele ca cogniacul care cu cât mai mulţi ani are , cu atât mai dorit.

Iată aşa, societatea a decis, atractivitatea unei femei pentru măritiş este invers proporţională cu vârsta din buletin, la fel ca şi rochiile de la magazin, colecţiile vechi se vând la promoţii care în unele zile pot ajunge şi la 80 % reduceri. Se anunţă că următorul trend care va da o rază de speranţă nemăritatelor sunt vauchere cu „mirese încă nu foarte  demodate”.

  PS: Fetelor!!!Aranjaţi-vă priorităţile în viaţă!

GlamoURBAN (Glamour Urban)

În acest oraş în care e normal şi chiar se recomandă cel puţin o dată pe zi să-ţi bucuri ochii cu aşa peisaje ca  “şubă” şi sandale în acelaşi timp, “tufle” noi cu preţul oranj încleiat pe talpă, ciorapi coloraţi de lână în balerini… pur şi simplu nu sunt privelişti care te-ar şoca. Şi totuşi weekendul trecut mi-a demonstrat că da…se poate…putem mai mult, suntem în stare să spargem orice stereotip în materie de modă, sexualitate şi glamour.

Suneţi gata? Vă rugăm să luaţi loc. La staţia de troleibuze, afară-12-14 grade, ea frumoasă, el atras… Ea în ştrampi negri, fustă scurtă de blugi, scurtă neagră de piele , pantofi cu tocuri de 14 cm bej cu negru şi elementul magic- răsărita în pacheţel. Până aici  e bine, dar nu e perfect. Şi pentru că fiecare femeie trebuie să aibă pe ea un detaliu unic, care s-o scoată în evidenţă, madama a hotărât că tocurile, pacheţelul  şi fusta nu sunt suficiente şi de aceia grijuliu a început să scuipe consumul din pachetel, construind un covoraş negru tematic la picioarele sale. Şi iată aşa a apărut el, primul admirator.

Asociaţia chirurgilor de minţi reaminteşte că seminţele de floarea soarelui sunt un instrument eficient de PR, comunicare, formare de familie, căldură şi saţietate.

9 Semne ale unei boli Mondene

 Când dezvolţi o companie, deschizi un club sportiv, lansezi un film, scrii o carte sau  descoperi un nou tratament,  ai nevoie de un acel ingredient fermecat care te-ar ajuta să ai succes.

 Utilă, mioapă, atoateştiutoare, capabilă să ia cele mai grele decizii, importantă, zidar, bucătar, fotomodel, dicţionar, memorie…

 Aceasta este cea fără de care o companie, un om, un tratament , o strategie- dă faliment…Acesata este secretara.

  Semne vădite ale acestei patologii:

  1. Ea ştie cel mai bine cum să construiască un zid  în jurul directorului
  2. Ea ştie mereu ce va răspunde directorul
  3. Ea are misiunea grea de a alege cum va arăta masa de sărbători corporative mai ales în materie de şerveţele şi salamuri
  4. Ea e imaginea companiei
  5. Ea nu vede rău, dar vrea să crească pe scara ierarhică datorită felului inteligent în care arată
  6. Ea este o enciclopedie enigmatică
  7. Alo, bună  ziua
  8.  E codificată sub nume sugestive…office  manager, asistentă, mînă dreaptă
  9. Nu toţi care au norocul să profeseze acest loc de muncă suferă de aceast sindrom, sindromul secretarei.

Diagnoze de novembre II

Şi dacă tot ne-au intrat în sânge categoriile, haideţi să ne uităm la oameni, la comportamentul lor, prin prisma…OMULUI.

Sunt oameni-creier acei care GÂNDESC; sunt oameni tip rinichi care FILTREAZĂ tot ce ajunge la ei; sunt oameni –inimă care POMPEAZĂ VIAŢA  pentru cei din jur; sunt oameni ficat care pot REGENERA buna dispoziţie; sunt oameni limbă- care sunt  FLEXIBILI; sunt oameni amigdale pe care  în decurs de 15-20 de ani îţi dau motive să-i ELIMINI, dar sunt şi oameni care toată viaţa lor se poartă ca un stomac, ca un duoden, ca un intestin subţire sau ca un rect…